09
apr.
În ce privește patologia, în general, struțul este o pasăre
rezistentă la îmbolnăviri. Cu toate acestea se înregistrează câteva afecțiuni specifice.
Fracturi la nivelul aripilor – tratamentul constă în aplicarea pe aripa fracturată a unei scândurici și bandajarea cu o fașa care se încrucișează prin spate. Ruptura de până de la nivelul aripii sau cozii – în locul unde s-a produs ruptura de pană se efectuează dezinfecția locului cu tinctură de iod și struțul afectat se separă pentru a se evita canibalismul. Rănile cutanate se dezinfectează imediat după producerea lor și se tratează local cu antibiotice. Dacă rana este într-o zonă corporală în care se poate aplica bandajul, atunci se va aplica acesta(aripi, picior).
O altă afecțiune este maladia cronică respiratorie, boala fiind întâlnită la struții tineri. Cauzele bolii sunt: stresul, supraîncălzirea, aglomerația și condiții necorespunzătoare de microclimat. Semnele clinice constau în prezența mucozității nazale la nivelul căilor respiratorii anterioare la început, apoi leziunile prind și traheea, plămânii și sacii aerieni, cu dificultăți în respirație, penajul ciufulit și abatere. Tratamentul constă în aplicarea pe cale parenterală a antibioticelor.
Asperigiloza este produsă de Aspergillus. Cauzele îmbolnăvirii sunt așternutul mucegăit folosit în adăpost si folosirea in hrana a furajelor mucegăite. Semnele bolii sunt asemănătoare celor din boala respiratorie (dispnee, cianoză, pneumonie). Boala odată apărută nu poate fi tratată, ea se previne folosind așternutul și furaje corespunzătoare. Ca tratament se utilizează antimitotice – Nistaron.
Enterita colibacilară este produsă de Escherichia Coli, care, în condiții de stres, se transformă în bacterie patogenă. Boala se caracterizează printr-o enterită inflamatorie cu evoluție rapidă și moarte. Pentru a preveni apariția infecțiilor digestive, trebuie să se respecte măsurile de profilaxie generală. Pentru protecția tubului digestiv se utilizează încă din primele zile de viață a struților, prebiotice în apă de băut sau furaje.
Malnutriția este o disfuncționalitate digestivă caracterizată prin încărcarea excesivă cu hrană a tractusului median digestiv (proventricul și ventricul) urmată de o afecțiune similară a intestinului. Boala se manifestă prin mers clătinat, lipsa apetitului, constipații: la palpare se constată abdomen dur. Se întâlnește la orice vârstă si diagnosticul se pune prin examen radiologic. Tratamentul constă în administrarea de laxative (melasa) amestecate cu câteva picături de ulei de rechin și obligând pasărea să se miște foarte mult; de altfel lipsa mișcării și o alimentație necorespunzătoare sunt principalele cauze ale bolii.
Dintre bolile infecțioase întâlnite mai frecvent la struți amintim: influența aviară, boala de Newcastle și febra hemoragică. Parazitozele sunt: infestația cu păduchi, limbrici, singamoză.
Referitor la tratamentul struților, crescătorii trebuie sa cunoască anumite reguli. Struților nu li se administrează forțat pe gura medicamente dizolvate in apa, deoarece pot apărea afecțiuni respiratorii. Medicamentele se pot administra in apa de băut pentru tulburările gastro-intestinale, iar pentru bolile respiratorii sa se aplice prin pulverizare la nivelul ciocului, gurii si narilor. Datorita predilecției struților de a ingera tot ce găsesc, administrarea medicamentelor sub forma de pilule este ușoară.